Ne părăsesc mereu amici

Plecând spre alte sfere.

Ne părăsesc, discret, lăsând

În suflete durere.

 

 

Ne părăsesc amici mereu,

Pribegi pornind spre stele,

Spre-al întâlnii pe Dumnezeu

Şi raiul dintre ele.

 

 

O să plecăm şi noi, cândva,

Spre – acolo, sus, departe,

Să regăsim tot ce-am pierdut,

Când moartea ne desparte.

 

 

Vom construi poteci spre rai

La cei rămaşi acasă,

Sperând că ne vom revedea ,

În lumea cea frumoasă.

 

 

Şi de acolo, în amurg,

Visând ca-ntotdeauna,

Vom colora cerul în jur,

Cu soarele şi luna.

 

 

Vom şterge lacrimile-n vis

Şi fruntea lor fierbinte,

În vis, mesaj din paradis,

Aducerile-aminte.

 

 

 

5 noiembrie 2010

Anunțuri