Dacă apriga secundă s-ar opri în loc subit,
Aş atinge nemurirea, timpul fără de sfârşit.
Dacă-aş privi în urmă, ostoind pasul grăbit,
Aş fi-n stare să-nţeleg unde poate, ne voit,
Am greşit.

Dacă-n jocul nepăsării uneori am zăbovit,
Ignorând avertismentul, că mi-e timpul drămuit,
Dat de ceasul din perete, cu-al său aprig ticăit,
Declinând perseverent: sfârşit, început, sfârşit…
Am greşit.

Dacă azi, trecut prin toate, mă pot declara căit,
Regretând pentru vecie tot ce-n van am irosit,
Repetând la nesfârşit, ce-mi spunea în ritm şoptit:
Sfârşit , început, sfârşit, pot să spun fără sfială,
Am greşit.

5 . Noiembrie. 2010

Anunțuri