Archive for Noiembrie, 2010


Muşcata râde în fereastră

 

 

Anunțuri

Poveste de toamnă

Ninge cu frunze

 

 

 

Se-adună frunza sub castani

 

 

Se-aprinde iedera pe gard

 

 

 

Pro memoria

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ne părăsesc mereu amici

Plecând spre alte sfere.

Ne părăsesc, discret, lăsând

În suflete durere.

 

 

Ne părăsesc amici mereu,

Pribegi pornind spre stele,

Spre-al întâlnii pe Dumnezeu

Şi raiul dintre ele.

 

 

O să plecăm şi noi, cândva,

Spre – acolo, sus, departe,

Să regăsim tot ce-am pierdut,

Când moartea ne desparte.

 

 

Vom construi poteci spre rai

La cei rămaşi acasă,

Sperând că ne vom revedea ,

În lumea cea frumoasă.

 

 

Şi de acolo, în amurg,

Visând ca-ntotdeauna,

Vom colora cerul în jur,

Cu soarele şi luna.

 

 

Vom şterge lacrimile-n vis

Şi fruntea lor fierbinte,

În vis, mesaj din paradis,

Aducerile-aminte.

 

 

 

5 noiembrie 2010

Dacă

Dacă apriga secundă s-ar opri în loc subit,
Aş atinge nemurirea, timpul fără de sfârşit.
Dacă-aş privi în urmă, ostoind pasul grăbit,
Aş fi-n stare să-nţeleg unde poate, ne voit,
Am greşit.

Dacă-n jocul nepăsării uneori am zăbovit,
Ignorând avertismentul, că mi-e timpul drămuit,
Dat de ceasul din perete, cu-al său aprig ticăit,
Declinând perseverent: sfârşit, început, sfârşit…
Am greşit.

Dacă azi, trecut prin toate, mă pot declara căit,
Regretând pentru vecie tot ce-n van am irosit,
Repetând la nesfârşit, ce-mi spunea în ritm şoptit:
Sfârşit , început, sfârşit, pot să spun fără sfială,
Am greşit.

5 . Noiembrie. 2010