Mult moloz şi greu s-a aşezat pe amintiri.

Din el se ridică stranii ctitoriile diforme şi inutile ale prezentului, ca nişte monumente dedicate nimănui.

Zbuciumate au fost vremurile şi şubrede s-au dovedit construcţiile ridicate în grabă, în mediul mult prea agresiv, în care am fost obligaţi să supravieţuim.

Oportunismul, caracteristic vremurilor şi unora dintre semeni, scoate în faţa scenei mereu alte chipuri, transfigurate de dorinţa de parvenire, de înavuţire, de răzbunare pe trecutul lor obscur şi pe oamenii, care, tributari principiilor şi moralei, au reflectat imaginea lor, ca nişte oglinzi de cristal uitate pe traseul străbătut de ei, din care imaginea lor adevărată nu seamănă deloc cu cea închipuită.

Impostura, evidentă în fiecare gest pe care îl fac, desăvârşeşte în registru penibil, sincronizatul lor comportament, cu noile poziţii sociale, în care s-au cocoţat.

Aroganţa agresivă completează opera de transformare bruscă, a fostului nimeni în cineva-ul de astăzi.

Lamentându-se plângăreţ în pretinderea respectului cuvenit instituţiei pe care o reprezintă, în egală măsură cu cea visată pentru el, fostul umil de până mai ieri, se agită continuu.

Imatur, cu aspect jalnic şi apucături imposibil de acoperit prin intermediul butaforicelor susţineri, oferite lor de grupusculele partenerilor într-ale devenirii instantanee, se bucură prosteşte.

Invidiat şi urât în străfundul sufletelor frustraţilor, care îl aplaudă zâmbind de complezenţă, urcă treptele jilţurilor şi tronurilor din mucava, spre a avea de unde se prăbuşii.

Repetat la nesfârşit spectacolul oferit tuturor, sub clasica reclamă „ Pâine şi circ” alienează .

Umilitor spectacol!

Prezenţi, de cele mai multe ori fără voie, siliţi să asistăm la procedurile prin care adevărul se dovedeşte a fi minciună, ne impregnăm cu miasmele, ticurile, sau formulele cu titlu de „paşaport de trecere liberă” printre fiarele sângeroase, blânzii şi înţelegătorii de ieri aflaţi în campanii electorale, acum în noua lor postură de aleşi atestaţi.

Tâmpii de ieri, behăind despre binele general, cu înţelegere, prin pieţe şi oboare, cu supuşenie în faţa conducătorilor turmei, venerând numele ciobanului, a măgarilor, a câinilor de pază, a drumului fără sfârşit, a orizonturilor de neatins, rumegăm azi a pagubă

Cei rămaşi oi, cei deveniţi lupi, urlă la lună cu priviri ucigaşe şi gânduri ascunse.

Aplaudacii înspumaţi şi asudaţi ai congreselor, ce îşi declarau în simfonia aplauzelor prelungite, toată stima şi mândria, fanatismul loialităţii lor, prin susţinerea necondiţionată a desăvârşirii construirii pe aceste meleaguri a „omului de tip nou”, a atingerii visului de aur al omenirii, în care tot ei, bineînţeles, să aibă rolul conducător, împovăraţi de vreme şi senilitate, privesc de pe margine, căutând să priceapă ce se petrece.

Priveau şi atunci, demult, spre vegetala masă a sclavilor cu aspect şi comportare de lan de grâu în bătaia vântului cu aceeaşi indiferenţă.

Recenzabili şi utilizabili după bunul plac, trezesc aceeaşi poftă nedisimulată, exprimându-se către ei la fel de cinic ca şi ieri, dominaţi de aceeaşi silă şi indiferentă acceptare.

Ce s-a schimbat?

Senilizaţii lupi ai trecutului aşteaptă astăzi, pentru lupii tineri, urmaşii lor ajunşi maturi, transformarea, din oile cu apucături canibalice ale prezentului confuz, în lupii noi şi puternici ai preeriilor capitaliste.

Progeniturile lor, şcolite în ştiinţe ale distrugerii globale şi antrenaţi pentru poziţiile rezervate la „joardă”, de stăpânii de azi, recunoscători în intimitatea sufletelor lor stăpânilor de ieri, , ca şi cei veniţi aici din toate zările, visează să comande despersonalizarea, ca pedeapsă pentru nesupunere, sau deznaţionalizarea ca pedeapsă supremă pentru demnitatea afişată, considerată afront.

Ei, oile carnavalurilor de ieri , lupii de astăzi, gâfâie cu limba atârnând, salivând cu gândul la satisfacerea stăpânilor, dar nu înainte de a-şi satisface setea de sânge şi foamea proprie.

Prin introducerea de clauze dubioase în contractele de atribuire a încrederii, secrete pentru cei dornici să ştie ce îi aşteaptă, declarate rânjit, ca lecturi ale unui viitor de neatins pentru cei mai mulţi dintre contemporani, aberaţii şi înţelegeri neconforme cu constituţia, interpretate în registru propriu, reglementând aberant, funcţionarea şi raporturile între părţi, ca în cele mai sălbatice cotloane ale junglei planetare, sunt cedate estorcare şi desfiinţare, deposedare fără condiţii şi explicaţii, demolare cu distrugere a temeliilor şi ştergere a urmelor, până la anularea memoriei, a drepturilor individuale şi colective, pentru obţinerea cărora au fost necesare secole de negocieri, s-au dus războaie, au pierit milioane de oameni, au fost ridicate ruguri şi spânzurători pe care au pierit martirii şi eroii neamului.

Numele eroilor trecutului sunt ignorate atunci când nu sunt terfelite.

Busturile şi statuile lor sunt mutate, profanate, topite, uitate.

În locul lor kitschul se instalează, înzorzonat şi agresiv.

Ochii închişi ai istoriei şi tradiţiilor transformă somnul naţiunii în coşmar.

Angoase nebănuite cuprind sufletele obosite ale neamului.

Aspectele haotice ale prezentului, amestecate halucinant cu străfulgerările disparate ale trecutului, trăit sau povestit, învăţat la şcoală , povestit de bunici, sau de cronici, cuprins în basme şi legende, se succed cu repeziciune spre sacul fără fund al uitării.

Asocieri stranii compun însăilatele stelaje din vârful cărora monştrii făuritori de haos, urmăresc desăvârşirea dezastrului pozând pentru statuile viitorului.

Opera lor capitală este distrugerea definitivă a trecutului, cu tot ce însemna acesta.

Populaţia îngrozită priveşte spectacolul prăbuşirii ca pe un film de groază a cărui sfârşit se tot amână.

Coşmarul este pura realitate pe care raţiunea o respinge în spasme.

Terifiantele imagini se transformă în certitudini palpabile însoţite de minciunile despre o societate nouă, oameni noi, fericire şi bunăstare „pe baze sănătoase”.

Doctori în aplicatul afişelor electorale pe stâlpii de beton ai oraşelor transmit neîncetate masaje ilogice despre succesul reformelor ratate.

Ploaia acidă a vorbelor lor încearcă să dizolve păienjenişurile de fapte reprobabile şi sfidătoare ale stăpânilor lor şi implicit ai neamului.

Soarele speranţei a explodat sub apăsarea întunericului minciunii şi trădării.

Avioanele purtând spre locuri sigure averile furate din vistieria cu realizări a trecutului decolează neîncetat.

Cu fiecare decolare, hălci din speranţa de mai bine a blânzilor şi cinstiţilor acestei naţii sunt smulse şi depuse la păstrare în afumătorile exotice ale străinătăţii indiferente.

Acolo se pregătesc rafinatele mezeluri de bunăstare din care se vor ospăta generaţii de urmaşi ai prădătorilor de astăzi.

„Să trăiţi bine” şi-a atins scopul.

Cei care trebuiau să aibă urechi de auzit, au făcut-o.

Cine, mai crede şi astăzi în paradis?

Vânătoarea de la Balş devenită tradiţie a fost un succes . Aproximativ douăzeci de pasionaţi ai vânătorii cu ştaif a stins cu rafinament aristocrat lumina pentru peste o sută cincizeci de mistreţi, prin intermediul armamentului de colecţie folosit cu dibăcie de potentaţii invitaţi.

În aceeaşi zi la o judecătorie oarecare a fost condamnat un lot de trei hămesiţi ce au vânat doi iepuri în loc de fazanul sau potârnichea trecute pe autorizaţia dată de autorităţi.

Verdictul, braconaj.

Foamea şi neconcordanţa dintre cele cuprinse în autorizaţie i-au împins după gratii.

Mistreţii vânaţi de bogaţii Europei „ Pe domeniul omului de afaceri de la Balş” se spune că vor fi donaţi unor case de bătrâni.

Mistreţul este indicat în hrana celor şubreziţi de vreme şi necazuri, doar este un gest de mărinimie ce ajută digestia.

Cinste lor, cinste lor, cinste lor bogaţilor!

Un nu hotărât hămesiţilor de braconieri!

Anunțuri