Personaje din tranziţie

Specimene de mercenari „care nu precupeţesc nici un efort” pentru propăşirea stăpânilor şi a lor personal.

Unsuroşi şi libidinoşi în a-şi arăta preţuirea neţărmurită pentru persoana patronului şi interesele acestuia, aplică la literă şi „ la moment” procedeul Pristanda, dovedit infailibil de la inventarea lui, de acelaşi fin observator, care a fost nenea Iancu Caragiale şi care, spune în cuvinte simple şi pe înţelesul tuturor: pe stăpân ”pupă-l în bot şi papă-i tot.”

Deşănţarea cu care  compun şi recită elucubrantele tirade îi expune oprobriului public, ca pe nişte lingăi ordinari, ce se sunt în fapt.

Apăruţi odată cu aluviunile purtate de fluviul politic, revărsat tumultos peste naţiunea buimăcită de nebunia alegerilor, se iţesc din smârcuri şi mâlul depus, ca nişte cioturi diforme, dornice de soare şi vizibilitate.

Înfipte adânc în prundişul răscolit, suport pentru broaştele dornice de odihnă, visează să se înrădăcineze pentru cât mai mult timp, să rodească bogat, pentru folosul lor şi al neamurilor lor flămânde.

Uită că cioturile călătoare şi desfrunzite nu prind rădăcini când sunt prinse în vâltoare şi surprinse de curenţii destabilizatori ai torentului, o pot lua la vale fără putinţă de oprire.

Eşuează într-un sfârşit ca lemne de foc în vreo casă de sărac, care le remarcă şi le trage la mal pentru a-şi face treaba cu ele.

Cine o să mai ştie că cioturile diforme şi băţoase  au visat odată la roade şi la fălnicia stejarilor din cărţile de istorie?

Poate că ţapinarul cu ureche muzicală, ce se încumetă să le toace, să remarce,  în şuieratul lanţului de la drujbă, ţipătul ascuţit al neputinţei ciotulrilor de a deveni pomi cu roade bogate, sau arbori  seculari, repere oferite de natură unor clipe de istorie.

Istorie!?

Din fumul ce se înalţă vor mai putea privi, pentru ultima oară de sus, către lumea încrâncenată, concentrată să îşi frece mâinile de frig şi de supărare, căutându-i în van cu privirea.

Anunțuri