Oameni cu aspect şi calităţi de pasăre cântătoare, care adunate în stoluri, expunându-şi stările şi sentimentele, utilizând cântatul ca formă de exprimare, traversează zgomotos prezentul.

Oportunişti muzicali, cu sau fără pregătire în domeniu, se bulucesc să pescuiască în apa tulbure a torentului societăţii româneşti, orice posibilitate de câştig material, sau de imagine, ce are caracter de oportunitate.

Promovaţi iniţial prin intermediul zvonului, organizaţi mai târziu în caste şi familii, au proliferat odată cu decăderea culturală a naţiunii.

Prezenţă dorită de petrecăreţii de profesie, obişnuiţi ai tavernelor şi a bodegilor, cu înclinaţi spre latura melancolică a vieţii exacerbată de aburii alcoolului, au gâdilat auzul auditoriului turmentat, prin intermediul viorilor, sau acordeonului, a cobzei măiestru ciupite,   acompaniindu-şi vocea dogită de tutun , băutură şi oboseală. Câte un menestrel tuciuriu şi încovoiat de boli, purtându-şi cu greutate instrumentul, obiect al muncii, ca pe o cocoaşă de piept a talentului, trecea demult, anevoie, printre mesele populate de beţivi moţăitori,  zăbovind artistic la urechea câte unui chefliu, nerăbdător, sau indiferent,  să –i asculte jelania muzicală.

Trudind printre mese aduna atât cât să supravieţuiască, el şi familia lui numeroasă, ce -l aştepta să apară în zori, cu recompensa pentru prestaţie.

Aşa se numea reprezentaţia zilnică, prestaţie.

Mulţi dintre prestatori s-au stins, uitaţi sub tăvălugul vremurilor, îmbălsămaţi în parfumul stătut de local ieftin, cu clienţi asemeni.

Odată cu epoca modernă, introducerea sofisticăriilor tehnice a atins şi industria instrumentelor muzicale. Schimbările profunde de aspect, putere, uşurinţă în mânuire şi impact asupra auditoriului, a uşurat şi sofisticat, în acelaşi timp, efortul muzicanţilor, oferindu-le multiple posibilităţi şi condiţii de exprimare. Alte tipuri de organizare a recitalurilor, alt aspect în prezentarea producţiilor, alte gusturi ce s-au cerut satisfăcute, au schimbat profund imaginea uitatului interpret de altă dată.

La condiţii noi, pretenţii noi, ofertă pe măsura pretenţiilor şi condiţiilor.

Organizatori şi interpuşi ce reprezintă interesele interpretului, căruia, nu i se mai adresează apelativele de odinioară.

Contractele semnate  prevăd la secundă cum se va desfăşura prestaţia, iar preţul plătit pentru aceasta a făcut din lăutarii de până mai ieri, starurile de astăzi.

Nostalgia după ţiganul cu vioară a rămas să bântuie visele despre trecut ale câte unui pensionar uitat de Dumnezeu pe pământ, pradă necazurilor şi sărăciei.

Lăutarii staruri, sunt o marfă pentru avuţii zilei, care îşi permit să achite note de plată astronomice, pentru a se făli în faţa celor de o teapă şi a rămâne în folclor ,ca boier cu dare de mână şi etichetă populară.

Muzica s-a adaptat şi ea gusturilor parveniţilor clipei. Compusă pentru ai preamări pe aroganţii strângători de averi, ea le zugrăveşte cu note muzicale istoria parvenirii, măgulindu-le orgoliul, făcându-i să ofteze şi să lăcrimeze, cuprinşi de nostalgii secrete.

Aspectul muzicanţilor moderni s-a schimbat şi el. Plăvanizarea tuciuriilor ce se pretind altceva decât apreciatul, familiarul lăutar,  apelat cu simpatie, ţigan sau cioară, acum cu brumă de şcoală într-ale  armoniei; echipaţi după modele etalate de case de modă vestite, întotdeauna, cu un supliment personal ce tinde spre kitsch, pentru a fi, mai, sau cel mai; cu instrumente de firmă, cântă în orchestre cu pretenţie de” band „, apelând la sunetişti numiţi ”ingineri de sunet”.

Amplificată,  hărmălaia se transformă în zgomot infernal.

Clarinetele acoperă balcanica reprezentaţie ,în care se preamăreşte jupânul plătitor „din gros”, naşul şi finul, ca şi cei dispuşi să facă obişnuitele dedicaţii.

Fără număr , fără număr, este aportul la bunăstarea improvizatorului de ode scurte şi a oacheşilor trubaduduitori.

Producătorii de vacarm adună din străfundurile societăţii , extaziaţii lor fani ,care fac roată, buricind a cunoaştere şi fredonând în paşi târşiţi, pentru cei din preajmă, pe linia melodică dovedind  cunoaşterea ei profundă.

Telefoanele mobile” fleşuiesc” spre trupa agitată,  reţinând pe „displaiul” aparatului imaginea starului în plină efervescenţă creatoare.

Uşuiţi la un moment dat de bodigarzii petrecerii, se răspândesc umplând umbrele înconjurătoare cu siluetele lor mişcătoare.

La ora şi secunda consemnate în contract,  zgomotul se opreşte ca o izbăvire de penitenţă.

Maşinile luxoase ale interpreţilor îi poartă lin spre reşedinţele aflate în cartierele rezidenţiale ale localităţilor în care sălăşluiesc.

Milioanele,  împărţite după prestaţie şi importanţă,  se transformă ca în vis în turnuleţele palatelor mult visate.

Bunăstarea mai pune un strat de colesterol peste cel de ieri, glicemia mai urcă un pic pentru ca maestrul să fie pe zi ce trece mai dulce.

Maneaua a luat pe nesimţite locul odelor, baladelor, doinelor şi chiar al imnurilor.

Ele descriu a poveste prezentul, trecutul şi viitorul colorat şi strident, ca şi pe interpreţii lor aflaţi acum în vogă.

Halal să-ţi fie neamule!

Anunțuri