PERSONAJE

Implicate în tranziţia românească

 

 

 

 

Pupincureieni –Foşti aplaudaci trecuţi prin aşa zisa tranziţie, ca şi tinerii oportuniştii, iţiţi în timpurile tulburi astfel botezate, cu capacitate mare de adaptare la noile condiţii.

Au darul minciunii şi al auto-dezicerii instantanee, la comandă,  sau utilizând flerul salvator.

Trec cu uşurinţă de la un adulat la altul, folosindu-se de simţul olfactiv,  mai dezvoltat decât al rasei canine.

Simt duhoarea excitantă, aflată sub cele mai acoperitoare esenţe, ţuguiindu-şi instinctiv buzele tremurânde, odată cu plecăciunea specifică.

 

Aclamaniacii – Fără scrupule şi personalitate, fără ruşine şi morală.

Dedicaţi cauzelor străine, pe care le interpretează în registru mercenar.

Periculoşi în stare latentă, datorită cameleonismului pe care îl practică cu măiestrie.

Obrăznicia şi perseverenţa îi fac  greu de dovedit în confruntările ce pleacă de la principiul respectului între părţi.

Mincinoşi în cuget şi simţiri, trudesc pentru a destabiliza adevărul până la anihilarea lui.

Puterea lor de auto-convingere în susţinerea cauzelor pierdute îi pune adeseori în postura truditorilor care bat câmpii în cel mai penibil mod.

Lipsiţi de ruşine, au pierdut reflexul roşirii obrazului, asta şi din cauza îngroşării acestuia peste măsură.

Laşi când se modifică raportul de forţe,  sau când impostura le este dovedită cu argumente irefutabile, afişează mina surprinsă a celui care a fost împins spre situaţia penibilă în care se află de către terţi fără coordonate fizice şi morale definibile.

Poza de victimă le îngroaşă însă imaginea penibilă peste proporţiile fireşti.

Diformi şi cu defectele amplificate,  afişează ticuri dintre cele mai caraghioase,  izolându-se în tăcere.

Această acalmie este însă înşelătoare şi de scurtă durată, lătratul lor strident fiind remarcat în scut timp, atunci când se confruntă cu un alt adevăr ce trebuie desfiinţat.

 

Culturopalmobatacii – Impostori mediocri acceptaţi ca ligamente în dialoguri cu caracter public.

Prostitori de serviciu, în slujba gângavilor poticniţi, care îi plătesc pentru susţinerea ideilor lor aberante.

Argumentatori de inepţii, cu mijloacele limitate ale spicuitorilor de sinteze anonime, sau adunate din eratele  ce încheie lucrările docte la care fac nu odată referire.

De cele mai multe ori tratează cu totul alte subiecte decât cele aflate în discuţie, fără a avea capacitatea de a pătrunde conţinutul mult prea amplu pentru posibilităţile lor intelectuale .

Autodeclaraţii doctori în nimic  n-au parcurs nici măcar  bibliografiile recomandate în anii de şcoală şi  se exprimă cu emfază despre viţa de zi cu zi, oferind sfaturi şi soluţii la toate problemele posibile.

Ei sunt în cea mai mare parte proveniţi din masa pupincurienilor. Cu dotare fizică acceptată ( defecte fizice compatibile cu personajul care face selecţia, imaginea sa în oglindă fiind un atu important pentru candidat) şi docilitate în registru absurd.

Calităţile native ca: buze moi şi cărnoase, barba nu prea aspră şi cu o anumită orientare a firului, care nu trebuie să deranjeze nici ca aspect, nici ca utilizare, atunci când apropierea, în cadrul obligaţiilor ce revin prin fişa postului, sunt îndeplinite.

Asta în cazul persoanelor de sex masculin.

În ce priveşte pe reprezentantele celuilalt sex, remarcaţi faptul că nu am spus nici frumos, nici slab, condiţiile se păstrează când facem vorbire despre barbă şi mustăţi .

Se adaugă o condiţie suplimentară ce priveşte obligaţia ca locurile vizibile să fie epilate, restul fiind lipsit de importanţă.

Aceeaşi condiţie se aplică şi celuilalt sex când se face referire la piept şi antebraţe.

Este solicitată utilizarea acestui procedeu pentru a evita punerea în inferioritate a stăpânului cu pretenţii de VIP, în situaţia în care cineva, cândva, ar fi tentat să judece prin antiteză stăpânii cu slujbaşii.

Această obligaţie nu se aplică în cazul în care stăpânul este o ea.

Dimpotrivă. Bogăţia dotării cu caracteristici ce trimit la intimitate, senzualitate, sexualitate, constituie un avantaj pentru candidat, acesta fiind obligat să îşi întreţină şi dezvolte calităţile sus menţionate.

pierderea lor se constituie în  handicap de netrecut atunci când prin schimbarea modului de viaţă, al bunăstării şi huzurului se modifică sau dispar.

Ieşirea din parametri iniţiali face incompatibilă persoana cu statutul şi locul ocupat. Renunţarea la cel ce îşi pierde chiar şi una dintre aşa zisele calităţi planează deasupra tuturora ca stres existenţial major.

Lipsa de cultură şi maniere nu contează .

Vânjoşii fără creier sunt preferaţi celor cu bogăţie de sinapse.

Atunci când culturopalmobatacii ocupă funcţia de consilier cu răspundere întrun domeniu oarecare, aceştia trebuie neapărat să ignore cu obstinaţie problemele legate de domeniul respectiv.

Ei trebuie să ofere stăpânului senzaţia că, în ceea ce priveşte ramura de care se ocupă, aceasta este mereu înverzită şi roditoare.

În ea se ascund cele mai colorate păsări, care cântă cel mai frumos, iar fructele care cresc pe ea sunt cele mai mari, mai frumoase şi gustoase, chiar dacă pomul este uscat demult. Un consilier trebuie să mintă frumos pe stăpân, să miroasă la fel de urât ca el, să sughită în acelaşi timp spunându-i acestuia cât de important, deştept, frumos şi de neînlocuit este.

 

Câcâitobâlbâiacii – Personaje cu ifose de personalităţi, conectate la viaţa publică prin apariţii la emisiuni televizate. Solicitaţi să dezbată aspecte ale vieţii de zi cu zi, în care opinia lor este utilizată ca înlocuitor de condiment expirat adăugat la o mâncare total nepotrivită.

Se screm cu greutate, poticnindu-se în ticuri enervante, să enunţe opinii, din perspectiva pseudo-cunoscătorului incapabil să recunoască realitatea.

În mintea lor se leagă cu destulă greutate punţi între „a fost odată cândva” şi „acum imediat”, aceasta din cauza modului defectuos şi încâlcit în care au gestionat, creând munţi de suspiciune şi dezgust, etape ale trecutului în calitatea lor importantă  de factori de decizie.

Iresponsabilitatea infantilă cu care oferă soluţii pentru situaţiile  şi stările critice actuale deconspiră precaritatea pregătirii lor profesionale, certificată de diplome obţinute în vremurile când ocupau demnităţi, pentru care acest gen de ofrande, reprezentau o formă de recompensă pentru „ochii închişi şi mâna întinsă” . Trăim doar întro economie de piaţă marcată de  agresivitate. Nu?.

Compensaţiile prin care se recunosc calităţile  ipotetice, dar niciodată dovedite, ale celor mai mulţi dintre rezerviştii succedaţi vremelnic în echipele de conducere ale Statului, sunt în cele mai multe cazuri preţ al trădării interesului general în beneficiul particular al mult hulitelor  ” grupuri de interese”.

Niciodată dovediţi,niciodată inculpaţi, niciodată judecaţi, trec vâjâind în maşinile lor luxoase spre destinaţiile secrete în care se simt în siguranţă.

Nu sunt specificate nicăieri defectele cu impact dezastruos asupra renumelui la care au contribuit din plin, de corupt întro ţară coruptă, trădător cu bună ştiinţă, sau vânzător al intereselor neamului, campion în subminarea economiei naţionale cu urmări ireparabile.

Din codurile de proceduri care ar trebui să le încadreze faptele lipsesc ca din întâmplare articolele ce i-ar putea incrimina. Dar să nu disperăm, deoarece procesul de modernizare a statului continuă neabătut şi este posibil ca, odată, cândva, poate din greşeală , să se introducă şi  instrumentele  privind tăierea din rădăcini a răului pricinuit.

Au aruncat anatema renumelui de balcanic corupt, coruptibil, ca o husă neagră, grea şi incomodă, asupra a tot ce înseamnă român, românesc, şi astfel  întreţin cu prezenţa lor marea lehamite ca reflex al repulsiei generale, oferind consistenţă atributelor peiorative.

Aroganţi, cu ifose de persoane demne, imaculate, de o cinste fără cusur, se bat pe burtă între ei în văzul public, trăgându-se de bretelele de la pantaloni, ignorând minimul bun simţ şi rigorile de comportament.

Tutuitul este forma prin care îşi recunosc unul altuia micimea şi nimicnicia.

Irascibili şi trufaşi,  se împăunează, după o vreme în care consideră că li s-au şters urmele mâzgoase, cu eşecurile trecutului, pe care, încearcă să le prezinte generaţiilor naive, ca  succese răsunătoare, punct zero de la care a pornit binele general.

În trecutul lor, iţele încurcate ale afacerilor s-au transformat prin nerezolvarea lor la timpul cuvenit, cu participarea celor plătiţi să facă aceasta, în marea reţea – plasă pe care, ei elefanţii trecutului, se leagănă trândăvind indiferenţi, aşteptând, ca în cântecele copilăriei, să mai apară un elefant.

Cu păcate prescrise, în majoritatea lor, prin abandonarea cauzelor în care pozau  inocenţa, ei trimişii în judecată pentru fapte cu nume şi încadrări complicate,  oferă lecţii de imoralitate halucinante în faţa celor care  au  trăit cu ochii minţii larg deschişi.

Imaginea lor trecută, când promovau şi aplicau idei adacadabrante, folosindu-se de inginerii financiare, perverse în conţinut şi implementare, este parcă mai pregnantă şi stânjenitoare.

Pasul înapoi, pe care ar fi fost normal să îl facă, atunci când electoratul i-a declarat cel puţin incompatibili cu demnităţile profanate şi pângărite, transformă personajele încărcate de gravitatea suspiciunilor în care s-au scăldat, în independenţi implicaţi în alambicurile afacerilor, de unde îşi completează bunăstarea. Generatori ai uraganelor producătoare de dezastre  în trecutul nu prea îndepărtat , purtându-le numele, transformaţi în cabotinii cu ifose şi tupeu nemărginit de astăzi.

Surâzători şi încrezători în steaua lor norocoasă, sfidează bunul simţ, murdărind cu prezenţa  prezentul apăsător.

O analiză atentă şi obiectivă a trecutului devenirii acestui tip de personaje, ar corecta mult din  imaginea ponosită a naţiei şi poate, ar recupera mult din liniştea şi încrederea, pierdute parcă, pentru vecie.

Ignorarea şi renunţarea la prestaţia lor jalnică, chiar cu riscul pierderii din ratingul pe care prin prezenţă lor îl fac, ar limpezi iluzia de cinste şi libertate.

 

Impostorienii – Persoane care îşi arogă zgomotos calităţi, experienţă şi competenţe, fără să se bazeze pe nici o acumulare de competenţe şi cunoştinţe, care să le asigure soclul  statuilor kitsch-iste din nisip, la care visează cu ochii larg deschişi. Adesea chir holbaţi în grimase ce le acompaniază discursul sărac în argumentaţie.

Aerobici în exprimare, lasă senzaţia că doresc să se pălmuiască, atunci când îşi argumentează peroraţiile cu gesturi largi , a croşeu pugilistic, sau mărunte şi rapide, a automulţumire erotică.

Ei trăiesc drama existenţială continuând să trâmbiţeze disonant, în registru isteric adesea, agitând petice de hârtie colorată şi inscripţionată cu numele şi poza lor zâmbitoare, pompos denumite diplome, sau atestate de cunoştinţe, ce dovedesc participarea la stagii de pregătire a tot felul de şcoli de vară, sau simpozioane de informare, dar nu mai lungi de câteva zile sau săptămâni, pe care ei, absolvenţii le declară ca ani de studiu.

Arogându-şi aura cunoscătorului, îşi dau cu părerea despre orice, cu mină de gânditor profund şi vocabular de agricultor cu patru clase, absolvite cândva de mult , din mila învăţătorului care îi ştia pe ai lui ca oameni de treabă şi cu frica lui Dumnezeu, altfel…

Atestatele lor, cu precădere false, sunt emise de entităţi nerecunoscute nicăieri în lume, bombastic botezate, de către escroci prostitori de proşti, cu idealuri măreţe şi timp redus pentru parvenire.

Siluitori de limbă şi răbdare a audienţă, trudesc pentru a se face de râs,  pretinzând cu insistenţă stânjenitoare, atenţie şi respect.

Promovaţi în cele din urmă în poziţiile visate prin jocul destinului, distrug până în temelii obiectivele cărora ar fi trebuit să le asigure desăvârşirea, ca de altfel şi tot ce a fost martor al devenirii lor sinuoase.

Laşi şi răzbunători, defăimează şi caută cu disperare să distrugă pe toţi aceea care i-au descris aşa cum sunt în realitate.

Suma defectelor lor ar face din ei candidaţii  ideali  la poprire pentru epoci de penitenţă în stabilimente destinate reeducării.

Protejaţi de imunităţi şi cutume, de lălăiala criminală a unei justiţii  anesteziate politic sau sufocate sub munţii de cauze trenante, această categorie privilegiată de inconştiento-incompetenţi se retrage din faţa reflectoarelor întro cutumiară, de asemenea, linie a doua, unde, în pacea de după, îşi rotunjeşte agoniseala de pe urma hălcii de Românie oferită lor şi smulsă cu brutalitate.

Deveniţi naşi de fini şi fini de naşi, întro continuă horă cu chirăieli, contribuie la lărgirea bazei de electori a formaţiunii politice din care fac parte, consacrând  noul tip de legături cu iz mafiot, ridicând praful în hore de pomină.

Guşa şi conturile li se rotunjesc vizibil şi acum, în noua lor postură aşteaptând nostalgici noile provocări ale viitorului, sug cu poftă din scobitoarea înfiptă cu nădejde între dinţii obişnuiţi cu chiolhanele .

Destinul mai face dreptate, din când în când, rărindu-i, dar nu cu viteza cu care această categorie proliferează.

 

 

 

Va continua

Anunțuri