Cronicile care vorbesc despre noi sunt introduse febril în ipotetice maşini de tocat documente fără importanţă.

Ne lăsăm dezintegraţi, batjocoriţi, dezumanizaţi, deznaţionalizaţi în numele unor iluzii botezate pompos: ” Globalizare”.

Aşa ni s-a cerut.

Aşa s-a negociat.

Impersonalul – nouă ni s-a cerut, noi am negociat, absolvă fără a arăta către cineva anume, de responsabilitate pe groparii naţiunii.

Angajaţi prin contracte secretizate, cu enunţuri alambicate în limbi străine, de străini cu nume greu de pronunţat, cu zâmbet şi voce plictisite, dotaţi cu cinismul roboţilor industriali din uzinele super automatizate, zâmbesc năuc.

Fără sentimente, fără scrupule, fără remuşcări, străinii mai importanţi ca legea apar episodic şi cu eficienţă măsurabilă, solicită aplicarea reţetelor hotărâte în conclavuri cu aură misterioasă. Impun imperios modificări brutale ale cursului vieţii, a regulilor stabilite prin lege, sau morală, sfidând tot ce poate fi sfidat, ignorând tot ce nu poate fi ignorat, terfelind umilitor tot ce le iese în cale , fără jenă, fără teamă, fără stavilă.

În fundal corul susţinătorilor cântă prohodul celor care se opun, desfiinţând , abrogând, colcăind bezmetic, zumzăind aria morţii cu agresivitate şi volum manelistic.

Reacţia celor aleşi să apere demnitatea, legea, naţia, trecutul, prezentul şi mai ales viitorul este aceea a prăzii perplexe aflate în faţa cobrei.

Cu simţurile exacerbate de clinchetul arginţilor vânzării, cu gândul la alţii promişi, mercenarii, aciuiţi, sau infiltraţi printre subiecţii de statistici comandate, folosind sabia puterii efemere şi iluzorii, intriga şi diversiunea, profesionist aplicate, taie jur împrejur, fără discernământ, cuprinşi de frenezia genocidului, capete, destine, trecut, prezent viitor, pregătind pentru o existenţă experiment naţiunea.

Trudesc halucinant şi cu grabă haotică pentru aşi impresiona impersonalii patroni.

În stradă spectacolul se desfăşoară după orar cu pauză de masă sub supravegherea strictă a televiziunilor de ştiri şi a corespondenţilor de presă. În spatele uşilor închise ale palatelor guvernamentale jaful naţional continuă neperturbat.

Inginerii cu aspect surprinzător sunt scoase la lumină de insistenţa jurnaliştilor de investigaţie şi devin subiecte de anchetă în dezbateri nesfârşite intens mediatizate. Instituţiile statului par cuprinse de somnul adânc al morţii la comandă.

Retraşi pentru odihnă în vizuinile lor cu pretenţii de palate, castele, sau redute inexpugnabile, apărate de ieniceri fără chip, în spatele măştilor negre de călăi atestaţi şi bine plătiţi, ascunşi după blindaje sofisticate considerate de neînvins reprezentanţii puterii, sau purtătorii lor de mesaj reapar revigoraţi din timp în timp, rânjind dizgraţios, şoptind sfidător, mormăind a corvoadă, sau tunând ameninţător, la adresa vuietului de jale a mării de sacrificaţi.

Dispun imperial terfelitorilor de serviciu sau satrapilor indicând personalitatea ţintă, instigând haitele gata de atac şi se retrag să urmărească din umbră desfăşurarea încăierării. Bălind de plăcere sau turbare, după caz, savurează imaginile şi se delectează sau reacţionează violent la tânguirile, strigătele de jale, sau de revoltă ale străzii.

Cuantifică febril revolta surprinsă de cei ce monitorizează realitatea mistificând-o, banalizând-o, minimalizând-o.

Din ce în ce mai greu de strunit prin minciună, din ce în ce mai agitaţi , din ce în ce mai dispuşi la sacrificiu personal, cei care până mai ieri îi purtau pe braţe spre baldachinele şi seraiurile visate se agită ameninţător arătându-şi ameninţător indignarea.

Deruta generală întreţinută prin confuzie insinuată prin false abilităţi ce se doreau profesioniste începe să se dizolve în certitudini şi evidenţele dureroase ale realităţii suprapuse peste amatorismul şi naivitatea imposturii devoalate .

Indignarea în faţa abuzurilor naşte revoltaţi tot aşa cum focul naşte scântei pe care vântul le propagă aleatoriu.

Respiraţia înfierbântată a revoltei le ridică şi le trimite tot mai departe.

Lumina şi căldura lor aprinde tot ce era odată iluzorie înfloritoare bogăţie, iar acum se zbate uscată de vântul sărăcirii.

Cerul depărtărilor înroşit în amurg trezeşte spaime celor ce îşi imaginează scânteile ridicându-se până la cer.

Din memoria orelor de istorie imaginile îngălbenite de vreme cu ţăranii ridicând furcile spre cerul învăpăiat nasc coşmaruri în culori din ce în ce mai vii.

Urletul străzii zgârie cerul ca unghia unei profesoare grăbite să scrie pe tabla de sticlă neagră că banii nu aduc fericirea, după care plecă grăbită în stradă să îţi ceară drepturile desfiinţate sfidător.

În spatele ei copii livizi aşteaptă să înceapă pauza în care vor primi primul măr din programul de suplimentare a hranei iniţiat de guvern.

Sau nu ?

Doar aşa parcă a stabilit maica Europă.

Pe uşa cabinetului medical un afiş lipit cu pelicanol anunţă pe cei care s-ar opri din drum:

Încetare de activitate.

Grevă generală!

De undeva din faţa blocului vecin CD-ul unui Q7 alb aruncă înspre cer urletul de plăcere al unui manelist de renume ce se laudă cu nevasta lui. Ţimbalele şi clarineţii însoţesc interogaţiile şi concluziile filozofice urlate guiţat întrun vacarm de nedescris.

Zgâriată adânc, ca de gheara tigrului de pe carpeta ce stă aruncată pe bancheta din spate a maşinii cu uşile larg deschise, liniştea sângerează tremurând. Proprietarul „uriaşei albe” se revoltă în felul lui pe vecini pentru desfiinţarea ajutorului social pe care îl lua de la primărie.

Va mai reacţiona o zi două zgomotos după care va pleca pentru o săptămână în Spania sau Italia.

Nu s-a hotărât încă.

Un post de ştiri anunţă posibila deshumare a cuplului dictatorial ucis în 1989.

O fi sosit clipa biblică a schimbării locurilor dintre vii şi morţii apocalipsei.

Să se fi înşelat maiaşii cu privire le dată?

Să fi dat noi socotelile peste cap cu dimensiunea răului şi prostiei?

Dacă nu acum, curând, sigur în 2012!

Suntem pregătiţi pentru ce poate fi mai rău.

Liniştea bălteşte peste locurile în care ar fi trebuit să se afle răspunsurile la strigatele disperate ale străzii, ale naturii ce se descompune agitat, ale moralei arzând cu flacără vie de un violet straniu şi obsedant.

5 iunie 2012

Anunțuri