Basta!

La ce-a folosit timpul dus libertatea

Când luptă ca-n codru se dă între hoţi.

Când fără de vorbe rămânem azi toţi

Văzând ce averi le-a adus strâmbătatea.

Se nasc mereu bande, noi grupuri de „domni”.

Puternicii zilei doresc iar puterea.

Se scuipă cu vorbe. Nu simt cum durerea

Şi scârba ne umplu profund de fiori.

Vă cheamă cătunul! Dispar obiceiuri!

Vă rupeţi de hora ce-n Week-end dansaţi.

Vă uită muierea, vă uită şi lelea

E timpul şi cazul înapoi să plecaţi.

Aţi luat obiceiuri şi straie de VIP,

Dar nu-s tratamente să vă schimbe şi faţa.

Şi astăzi, sau mâine, v-arată chiar viaţa,

Că tot caracterul se-vede pe chip.

Doriţi baba- oarba cu noi să jucaţi.

Şi-i daţi înainte cu cinic tupeu.

Să doarmă poporul, iar voi, os de zeu,

De somn şi pierzanie să îi cântaţi.

Dar gata! V-ajunge! Aţi ros pe-ndelete!

Aţi supt toată vlaga acestui popor!

Lăsaţi adevărul prin fapte concrete

Să impună dreptatea. De el ne e dor.

Lăsaţi capitala! Lăsaţi Mercedesul!

Lăsaţi somnul dulce de la Parlament!

Lăsaţi mascarada şi jocul de-a cinstea!

Porniţi, deci, spre casă! Aţi dat faliment!

Plecaţi, deci, departe! Vă iartă copiii!

Vă iartă părinţii ce n-au ce le da.

Vă iartă bătrânii cu suflete triste.

Vă iartă tot omul, acum de-aţi pleca.

20. martie 1996

plasa promisiunilor neonorate

Anunțuri