Urăsc pe acei ce ascund în secrete
Şi vorbesc în şarade descriind viaţa mea.
Iubesc pe cei drepţi cu trasee discrete
Ce-au ştiut cu decenţă să perinde prin ea.

Iubesc carnavalul, dar urăsc ipocriţii;
Nu-mi plac cabotinii, cei ce beau sau tâmpiţii;
Nu-mi place tupeul care-aduce tristeţe,
Nici falsa asprime fără pic de fineţe.

Nu-mi place minciuna, sfidarea, dezmăţul.
Nu cred în puterea ce-o are dezvăţul.
Nu pot să trec puntea însoţind vreun drac.
Refuz să gândesc c-aş putea rău să fac.

Mă feresc de ispita ce are-n ea răzbunarea
Şi visez lumi în care va conta individul,
Fără curţi şi instanţe să aplice valoarea.
Conştiinţa, bun simţul definind combativul.

Utopii! O să spuneţi, voi lipsiţi de speranţă,
Nu-i acces la dreptate cum am vrea să existe.
Vor mai fi epoci acre, vor mai fi vremuri triste
Va mai fi cum e astăzi, recuzată instanţă.

Anunțuri