Îl privesc cu atenţie cum se concentrează asupra detaliilor.

Construieşte febril contururile ce delimitează suprafeţele de hârtie cu atingeri scurte ale bucăţii de cărbune.

Nemulţumirile cu privire la calitatea şi integritatea hârtiei îl incomodează vădit inducându-i o nervozitate pusă în evidenţă de felul în care atinge planşeta.

E concentrat.

Încercă să scape de presiunea timpului care îi împinge spre ochi toropeala şi nesiguranţa.

Dacă ar contura lucrarea pătrunzând în partea ce îl relaxează, totul s-ar transforma în plăcere.

Haşurile, apoi poşarea discretă, schimbă rapid imaginea.

Contururile capătă volum scoţând în evidenţă detaliile, accentuând caracteristicile personajului.

Din poziţie orizontală desenul mă priveşte cu un ochi , apoi cu ambii dojenindu-mă parcă pentru insistenţa cu care sunt atent la procedeele pe care le foloseşte cu meticulozitate Bogdan.

Reflexiv schimbă cărbunele cu guma plastică , apoi cu batoanele de hârtie răsucită în stil personal în forma tubulară atingând când diafan, când cu brutalitate, zonele încărcate cu praful de cărbune. Apoi cu pensula îndepărtează excesul de pulbere, lăsând să apară un alt detaliu de lumină sau umbră din chip.

E târziu .

Degetele îl dor din cauza concentrării şi atenţiei cu care lucrează. Întrerupe lucrul şi după o inutilă şi deloc revigorantă repriză de mişcări ale mâinilor se hotărăşte să îşi cufunde degetele obosite în apă rece. Iluzia de mai bine se spulberă după scurt timp .

Cufundat în frenezia cu care creează uită  durerea şi clipă de clipă , gest cu gest, compoziţia capătă valenţele dorite.

Epuizarea fizică, timpul înaintat mult spre zorii zilei următoare sunt uitate locul lor fiind luat de satisfacţia pe care o oferă lucrul dus la bun sfârşit.

Fixativul pecetluieşte pentru totdeauna  episodul de implicare totală ascunzând sub poşghiţa invizibilă efortul, concentrarea, satisfacţia.

În ziua care a urmat a venit şi recunoaşterea.  Nota  opţinută a certificat consumarea unei etape de acumulări şi implicare, de seriozitate , de maturizare.

Undeva, departe, în viitor, privindu-şi retrospectiv viaţa, artistul va retrăi cu nostalgie clipele în care bucata de carton alb aştepta să preia pentru totdeauna chipul ce o privea  ca pe o oglindă miraculoasă cu memorie.

 

Anunțuri