VALS

de Valentin Boeru

S – a-ntunecat azi mai devreme.
Şi parcă-i mai răcoare-afară.
Ne-ndepărtăm încet de vară
Şi ne gândim mai mult la lemne.


Aş face focul dar mai stau,
La iarnă de unde-o să iau…
Gândea bătrâna tremurând
Şi-aprinse un foc, acolo-n gând.

A pironit în geam privirea
Şi a-nceput să hoinărească,
C-o forţă nouă, tinerească.
I-a dat căldură amintirea.

Era frumos! Era înalt,
Cu mustăcioară şi galant…
A invitat-o la un vals
Şi s-au pierdut în vechiul dans.

E cald, lumină şi-şi vorbesc,
Din ochi îşi spun că se iubesc,
Rămân în loc şi iar pornesc,
Şi se rotesc, şi se rotesc…

Frumos decor e umbra lor
Şi schimbătoare cum e pasul.
În beznă parc-aude glasul,
Ecou al stinsului amor.

Noapte-i şi frig, dar nu contează,
În mintea ei nebun dansează,
Râzând de viaţă fabulează,
E rătăcită în trecut. Visează!

S-a luminat de mult afară,
Dansează raze în fereastră…
Cum, n-ai aflat!? Bătrâna noastră,
S-a stins privind pe geam aseară.

Anunțuri