Bodyguardul

Bodyguard la muncă-n în vie.

Amplasat în obiectiv!

Nimeni nu poate să ştie,

Cât e badea de activ.

E disimulat la pândă.

Ciorile îi dau ocol.

Badea „muşchi” priveşte cerul,

Înjurând de mama lor.

Are armă şi insignă,

Spray străin, paralizant,

Bodyguard, ieri, neica nimeni

E printre butuci razant.

Stă cuprins de gând de luptă.

Marţialele-l ghiontesc.

Cum şi-ar mai pocni duşmanul

Cu ciomagul englezesc…

Ninge slab! Începe iarna!

Nimeni nu e la furat.

Neica Mircea, bodyguardul,

E aproape îngheţat.

Strugurii sunt vin la sticlă,

Boasca – n ţuică s-a schimbat,

Mirciulică, bodyguardul,

Stă la pândă nemişcat.

Nu s-o da vreunul la vie,

Vre-un butuc să ia cu sila!?

Neica umbră, bodyguardul,

Stă pitit – te-ncearcă mila.

Câr-cotaşul, râde – o cioară

Şi-i arunc-un găinaţ.

Mircea , luat pe negândite,

Şterge ochiul plin de zaţ.

Şi îi iese brusc din gură,

Gând de neică învăţat:

La cât a lăsat să cadă

Şi la cât am aşteptat,

Sigur mă paşte norocul,

Pică vreunul la furat.

Planuri, gânduri în fragmente,

Vise cu norocul lui,

Îl acoperă de glorii.

Generale, poţi să-i spui.

Horcăit aude-n spate.

A-ngheţat ! Se simte ud.

Paralitice picioare,

Stau degeaba – nfipte – n fund.

Ar fugi , dar nu-l ascultă,

Doar cu mintea vede goana.

Stă! Ascultă…! I se pare?

A tuşit baba Ioana!

A bătrână, bărbătoasă…

A trecut prin dreptul viei…

Doamne! Groaznică e frica!

Cât de greu sacul prostiei!

A crezut că e panteră,

Lup pierdut aici în vie…

Cine-ar fi putut să ştie

Că-i a babă zurbagie!?

Înjura de greul vieţii,

Bombănind de ne avute.

Horcăia de frigul iernii

Târşâind ciubote rupte.

Şi …s-a dus! Pierit-a frica!

Inima din nou îi bate.

S-a lăsat iar în visare,

Tolănit sub cer, pe spate.

Nimeni! Fulgii şi curajul

Stau pe coarde-n jurul lui.

Râde-ncet … Murii de frică!

Poţi aşa ceva să spui!?

Râde satul dac-aude

Ce în vie s-a – ntâmplat.

Neica Mircea, bodyguardul,

Antrenat şi înarmat,

Stând la pândă încordat,

Aşteptând să apară hoţii,

De o babă oarecare

Ce tuşea s-a speriat.

Ce-o să zică comandantul?

Măsa ce-o să zică-n sat?

Nen-su-ăl mare, poliţaiul,

O să râdă pe-nfundat.

O să-i ia şi tomfa, sprayul,

Staţia, lanterna…toate.

O să sufere de spune,

De acum şi pân la moarte.

Stă privind atent departe .

Nimeni! Locul e curat.

Saltă iute în picioare

Şi porneşte către sat.

Doar o urmă alburie

Peste ochiul ruşinat,

Mai păstrează, gând din vie

Şi o urmă de…păcat.

Anunțuri