Nu-mi plac deloc oportuniştii.

Nici felul lor ciudat de-a fi.

Nu mi-au plăcut nici comuniştii

Ce se minţeau spre-a ne minţii.

Cu lipsa lor de raţiune,

Cuvântul aspru, repezit,

Bălăcitor, fără ruşine,

Nici locul de unde-au venit.

Cum au venit, aşa plecară.

La fel de brusc şi violent.

O viaţă numai ne furară.

Cea de „ coşmar incandescent.”

A dispărut, deci, comunismul.

Sistem nedemn, n-a rezistat.

Dar a rămas oportunismul

Ce-n epocă l-au antrenat.

Solid, puternic, variat,

Generator de damfuri dure.

Pentru cei demni exasperant,

Pentru bandiţi, neagră pădure,

Unde-şi urzesc nemernicia,

Făuritori de ambuscade.

Ei, iritaţii la butade

Şi violenţi cu ironia…

Mereu îndrăgostiţi de sine.

Vicleni, când îşi ascund defecte

Şi plângăreţi când vor efecte,

Când e mai rău,să-i crezi că-i bine.

Răzbunători când le strici jocul

Şi sadici când stârnesc durerea.

Te vând ca să-şi atingă scopul.

A lor venin le e puterea.

Nici el? Nici tu să nu ai parte!

De ce? E dreptul lui vezi bine!

Şi fiindcă-i drept, nu-i pentru tine.

Tu? Plânge-şi soarta-n altă parte.

Legea? Aplică-se pe mare!

Aici, în junglă nu contează.

El, cel cu forţă, el dictează.

Tu? Poţi pieri în disperare.

Imun la tot ce e normal

Şi-n general la tot ce-i drept,

E dintre toţi cel mai deştept.

Tu pentru el!? Ceva… banal.

Nu crede-o iotă din durere.

Chiar dac-o vede nu o simte.

Şi pentru asta el te minte.

Minţind, e-ntr-una la putere.

Lingăii, laşii, mitocanii

Şi-n general acei ca el,

Îi cântă-n strună-i papă banii

În atmosferă de bordel.

Te uiţi cu silă la dezmăţul

Cu care haita devorează.

Închipuie-ţi! Acesta-i iadul,

Iar ei, acei cel populează.

Scârbos spectacol am plătit,

Cu generaţii de durere.

Cei care vin la ce să spere?

Ce s-a ales din ce-am gândit?

De ce-am gândit!? De ce nu-i bine?

De ce aceste întrebări?

Răspunsul este-ascuns, sunt sigur,

În viitoarele-ncercări.

Şi te întrebi în noaptea neagră

De s-a schimbat ceva în bine?

Privind spre ieri, privind spre astăzi,

Analizându-te pe tine.

Nimic! Răspunsul te plesneşte

Răsunător pe viaţa-ţi goală.

Minciuna-n beznă hohoteşte,

În jurul negru-i damf de smoală.

Se bucură în iaduri dracii

Sunt mulţi înscrişi la ei pe liste.

Îţi sună în ureche-ntr-una:

Cei răi în rău or să persiste!

Mai mulţi vor fi, iar noi mai singuri,

Mai izolaţi în bezna deasă.

Din fumul de la revoluţii,

Oportunişti or să tot iasă.

Aceleaşi pânze de păienjeni,

Aceleaşi plase de pescari,

În care se vor prinde-ntr-una

Oameni de rând şi oameni mari.

Minciuna, veşnica minciună,

Îi va păstra în sfere-nalte,

Capitalişti de conjunctură,

Foşti comunişti prin osatură,

Ce cred că viaţa-i fără moarte.

17 martie 1997

Anunțuri