Privind atent în jurul nostru aflăm răspuns la clasicele întrebări la care nu ne răspunde nimeni. Categorisite ca retorice, acestea te pun în situaţia de a interpreta ca stereotipii fără soluţie acţiuni ce ignorate, chiar devin aşa.

Obişnuinţe, ce altcândva erau penalizate , stresează azi subconştientul nostru zbârnâitor, creând ticuri comportamentale. Ele pot deveni  definitorii pentru deranjamente mintale cu aparenţă inofensivă, dar în realitate, cu urmări imprevizibile. Lipsa de reacţie este primul simptom care ar trebui să îngrijoreze.
Aşa s-a ajuns să se accepte imoralitatea, ilegalitatea, impostura, fără a schiţa vreun gest.
Atitudinea mea în faţa acceptării a orice, oricum, oricând, vreau să fie una normală,  de receptare, definire, cât mai obiectivă şi de popularizare, cu mijloacele omului obişnuit, a aspectelor  flagrante  din înconjurătorul imediat.  De transmitere spre analiză celor ce nu se împacă în mod automat cu inevitabilul derivat din comoditate, suficienţă, blazare, inocenţă, sau chiar prostie.

Anunțuri